* Concluzia = soluţie: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”
Marţi, 8 februarie, ora 18.00 – salut telespectatorii la prima emisiune sub titlul „Gâlceava înţeleptului cu lumea”. De emoţie cred că stau şui în scaun şi vocea îmi tremură uşor. Dar mă gândesc imediat la mulţimea de prieteni care mi-au transmis încurajări şi felicitări, telefonic sau prin e-mail, aşa că încet-încet îmi revin şi intru în rolul de moderator pe care mi l-am asumat atunci când am pus la cale împreună cu Vasile Datcu ideea emisiunii.
Am dat citire unui preambul, nu ca plictisesc pe cineva cu propriile-mi idei, ci pentru a explica rostul „Gâlcevei...” în spaţiul media contemporan. Pentru cei interesaţi, el arată aşa:
Buna seara, stimaţi telespectatori
Ne aflăm în faţa unui nou produs media, o emisiune care se doreşte o platformă intelectuală de dialog în care bunul simţ şi curajul ideilor vor fi repere fundamentale.
Scriitorul, omul de afaceri şi mai cu seamă omul de cultură Vasile Datcu – promotor alături de cea care vă vorbeşte – şi prieteni în ale spiritului vor fi săptămânal în faţa dumneavoastră pentru a vă oferi, cu siguranţă nu cu titlul de noutate absolută, repere de trai decent, cu şi despre modele, şi de conduită neapărat morală.
De ce am ales să ne implicăm în formatul unei emisiuni, unde Cuvântul este cel care dictează? În primul rând pentru că el, cuvântul, este un important mijloc de existenţă al intelectualităţii.
În al doilea rând pentru că toţi cei implicaţi îjn organizarea şi derularea emisiunii au suficient bagaj de cunoştinţe în domeniul cultural încât să fie ei înşişi repere în sensul celor pe care le-am desemnat ca motive ale declanşării prezentei emisiunii.
În al treilea rând, pentru că trăim întro lume din ce în ce mai confuză, pentru care reperul moral tinde să capete notaţii suburbane, aşa cum se întâmplă cu foarte multe produse ale culturii şi civilizaţiei contemporane fie ea din spaţiul românesc sau aiurea pe glob.
Şi nu în ultimul rând, pentru că ne situăm astăzi – culmea, în mileniul III după Christos, din nefericire – la graniţa dintre indolenţă şi prostie în multiplele noastre activităţi curente. Fie-mi scuzată aserţiunea, dar vă rog să mă contraziceţi: trăim întrun oraş superb dar în care se dărâmă, demolează ori se lasă în paragină construcţii de patrimoniu şi unde se construieşte fără prea multe repere arhitecturale urbane; ne amenajăm cum ne taie capul spaţiul propriu dar nu ne pasă de cel public de parcă mergem în permanenţă cu ochii legaţi şi nu am avea acumulate – culmea – mai toţi informaţii suficiente în şcoală despre traiul în comun şi despre societate; avem la ora actuală o populaţie din ce în ce mai îmbătrănită, iar în Brăila – municipiu şi judeţ deopotrivă – numărul celor implicaţi în piaţa muncii este chiar mai mic decât al pensionarilor; oameni care pleacă în străinătate ca să muncească nu contează ce şi cât o fi de legal, patroni care uită să plătească dările către stat şi salariile către angajaţi, tineri absolvenţi care nu se grăbesc să-şi caute de muncă, elevi care refuză să înveţe pe motiv că nu foloseşte la nimic şcoala – sunt destule exemple arătate şi la tv… Pe străzile noastre cîinii vagabonzi se plimbă în voie, dar când hingherii încearcă să-şi facă datoria apar tot felul de aşa-zişi iubitori de animale care împiedică activitatea fără însă să le ofere patrupedelor găzduire; ne revoltăm că trăim în sărăcie, dar asistăm neperturbaţi la acte de corupţie – mica şpagă nu a pierit! – şi participăm cu nonşalanţă la perpetuarea situaţiei, ba chiar ne revoltăm că, vezi Doamne, nu face nimeni nimic. Dacă locuim la bloc, facem curat în casă dar aruncăm gunoiul peste geam, în capul vecinilor – nu glumesc! S-a întâmplat, destul de recent, când lucram la “Ziarul de Brăila”, la doi paşi de Palatul Administrativ municipal. Şi lista cu probleme poate continua, vă las plăcerea să o completaţi cu ce doriţi – aveţi la dispoziţie un număr de telefon şi două adrese de mail unde să vă desfăşuraţi în voie.
Ei bine, acestea şi altele asemenea ne-au motivat să intrăm în arenă, invitaţii mei vor demonstra că suntem chiar mai sălbatici decât cetăţenii Antichităţii unde actul de fi în Agora, în piaţa publică însemna cu adevărat apartenenţa la Societate, era sinonim cu a fi Cetăţean, situaţie greu de comparat cu cea de astăzi când şi să votăm ne ferim, şi să ne implicăm serios în viaţa civică – dar oare chiar ştim ce este ea?
Introducerea fiind făcută, dau cuvântul colegilor de emisiune…
Alături de mine sunt Vasile Datcu şi Constantin Gherghinoiu. Îi prezint pe fiecare mai cu seamă în calitatea de membri ai Uniunii Scriitorilor din România, aşa că enumăr - pentru cei care nu au cunoştinţă de activitatea lor pe acest tărâm - titlurile apărute (uit revista internaţională „Carmina balcanica”, româno-engleză, unde Vasile Datcu este realizator şi coordonator împreună cu Mihaela Albu şi Dan Anghelescu).
Vasile Datcu - inginer, scriitor - membru USR, om politic, fost consilier judeţean din partea PNL (e prea mult ca să mai povestesc aici...)
„Singurătate în tranzit” – roman de călătorii, 1991, Editura Porto Franco Galaţi;
„Timpul şi cultura europeană” – eseu, 2000, Editura Eminescu Bucureşti;
„Paznic la uşa nopţilor”, 2002, Ed. Eminescu;
„Veşnicia cu patent” - roman, Editura Vremea; acelaşi volum a fost tradus în bulgară şi apărut la Plevna – oraş înfrăţit cu Brăila – prin grija membrilor Uniunii Scriitorilor din ţara vecină, anul trecut.
Constantin Gherghinoiu – profesor, director al Liceului Pedagogic „D. P. Perpessicius”, scriitor - membru USR
„Toamna patimilor după Matei”, 1991, Editura Porto Franco;
„Şantaj” – roman, 1995, Ed. Porto Franco;
„Puşcărie pentru porumbei” – teatru, 1998, Ed. Geneze Galaţi;
„Mitologii negre”, 2001, Editura Ex Libris Brăila;
„Sinele şi deşertul”, 2004, Editura Centrului de Creaţie, apărut şi ediţie bilingvă, româno-franceză, în 2007 la Ex Libris;
„Poezia pierdută şi poeme în proză”, 2009, Ex Libris;
„Eugenia Cosmosului meu”, 2010, Ex Libris;
„Heraldica” în macedoneană, traducere de Dina Cuvata.
Am vorbit - evident invitaţii mei au punctat aspecte de interes (iniţial am vrut să dau citate din dialogul interesant, dar apoi m-am gândit mai bine şi nu mai fac asta, ca să vă... oblig să vă uitaţi la emisiune!) - despre civism şi democraţie, despre instrucţie şi educaţie şi diferenţa dintre ele, despre societatea modernă care ne face să devenim străini unii de alţii dar mai ales faţă de lege, meschini şi lipsiţi de bun simţ – ori poate că noi suntem aşa şi facem ca şi societatea să devină copia noastră fidelă... (hm!). S-a spus că Cetăţean (adică OM) înseamnă să te implici, să îţi pese de ce-i în jur, să vrei mai mult nu doar pentru tine ci şi pentru Societate etc. etc. Sigur că toate acestea sunt cunoscute de majoritatea din noi, dar cât punem în practică?... Din aceste considerente, Vasile Datcu a afirmat la un moment dat că România nu are cetăţeni, şi de ce ar avea dacă locuitorii ei nu întrunesc calităţile?!
Mai este o idee pe care o prezint şi aici pentru că ea s-a dorit un model de urmat şi în Brăila: primarul să invite tinerii, la majorat, întrun cadru festiv şi să le prezinte responsabilităile ce derivă din împlinirea vârstei de prag spre maturitate. În fond, este o variantă de iniţiere în civism şi viaţă socială pe care unele ţări, cum e Franţa în exemplul ales de Datcu, unde lucrurile ajung să se petreacă ceva mai buine decât în ţara noastră... nu credeţi?
Spre final, colegii de emisie ne aduc şi un mesaj – semnat Florea (mi se spune că domnul este un fidel telespector) – din care reiese că auditoriul este avid de genul de informaţii pe care îl vehiculăm în emisiune, că se înţelege mesajul şi că nu este totul pierdut atâta vreme cât semenii au şi ei cam aceleaşi idei. Astfel, în mesaj ni se (re)aminteşte că în ţările civilizate legea a ajuns să fie respectată după ce fiecare locuitor a fost constrâns prin pedeapsă la aceasta. Perfect adevărat; dar oare va reuşi societate românească să facă la fel? În condiţiile în care o lege importantă cum este cea a monumentelor, spre exemplu, este lipsită din start de articole referitoare la contravenţii clare aplicare celor care nu respectă preverile în vigoare... sau în cazul altor legi, care prezintă suficiente informaţii despre pedepsirea celor vinovaţi de încălcarea lor, sunt la eludate până şi de cei plătiţi să le apere.
Finalul emisiunii se constituie, aşa cum ne-am propus, cu oferirea cel puţin a unei soluţii. Aceasta coincide cu ideea prezentă pe Oracolul de la Delhi, acelaşi text pe care îl auzeau anticii dornici de apropierea de mistere: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”
Cât de uşor sau de greu devine aceasta rămâne de văzut... Important este să începem de undeva şi, aşa cum spuneam la un moment dat, dacă începem de la noi, schimbarea în bine capată sens. Cum spunea Constantin Gherghinoiu, dacă cineva ascultă cu plăcere manele nu înseamnă că trebuie să îi oblige şi pe cei din jur să asculte aşa ceva...
Acestea fiind spuse, vă aştept la următoarea emisiune, marţea viitoare, 15 februarie, tot de la ora 18.00.
